Poezie cu cuvinte murdare

aceasta este o poezie
pe care s-ar putea s-o citeasca
si parintii mei, deci am
sa folosesc cuvinte murdare.

cuvintele acestea murdare, vulgare
sau din popor sunt cuvintele cele
mai folosite si mai indragite,
primele care se invata intr-o limba
straina.

limba mea straina nu are voie sa mai
pronunte litera r din cuvantul cu* sau
litera s din cuvantul *perma.
mana mea nu o sa le scrie, iar tastatura
nu o sa ma mai ajute.

nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte
ci doar cuvinte murdare adunate intr-o
carte. si daca aceste cuvinte hulite nu
isi vor gasi un loc aici pentru ca
se feresc de prea multi ochi, eu cred ca
sunt nevinovate.
am sa le pastrez in gand si in minte
si chiar daca nu le scriu
si nu le citesc, am sa le gandesc.

asa ca mami, fara suparare,
ca am scris o poezie cu
cuvinte murdare.

Pe balcon.

Nimeni nu e aşa de fericit ca şi mine,
acum. Eu cânt şi ud răsadurile
de pe balcon. O sa avem roşii roşii.
Andrei îmi tot spune să nu mai ţâţâi
şi eu tot scriu şi scriu la dizertaţie,
îmi beau apa şi ceaiul verde şi
mă gândesc să mă mut la ţară

cu el.

Locuinţa mea de veră e la ţeră.
Vreau un căţel şi un purcel mic şi
câteva găini care sa facă ouă.Oare când
apar ţânţarii? Atunci o să mă duc la munte
cu dominşoara Prym. Andrei o să care
bagajele şi eu o să dorm în droşcă
pe drum încolo.

Să stăm în iarbă şi să beau iaurt
şi să uit de tot ce am învăţat până acum
şi să mă reconstruiesc pe mine după chipul şi
asemănarea mea.