O poezie despre oameni

oamenii sunt multi si ies din casa mereu
imbracati.
oamenii merg la lucru pentru a plati rata
la masina cu care merg la lucru.
oamenii au pareri bine inchegate
pentru ca ei cred ca stiu
adevaruri absolute despre
probleme particulare.
sunt slabi si grasi si seamana
cu niste animale,
dar nu vor sa arate asta si atunci
se machiaza.
oamenii dorm si se trezesc
si nu vor sa se spele pe dinti.
oamenii miros, dar nu stiu cum miros ei
si de aia isi cumpara parfum.
sunt stresati si plang
atunci cand nu stiu ce sa faca.
vorbesc urat cu ceilalti pentru ca
nu ii iubesc.
oamenii rad atunci cand rad si ceilalti
pentru ca stiu foarte bine sa imite.
oamenii sunt peste tot
si misuna mereu pe unde te astepti mai putin
la ore dubioase.
fura IPhone-uri pentru ca nu pot
sa-si cumpere cu banii lor.
nu au bani pentru ca sunt daltonisti
si nu vad culoarea verde
si atunci ii confunda cu bonurile fiscale
si se sterg cu ei la.
nu stiu exact care este diferenta
intre vise si visuri si se macina mereu
sa o gaseasca.
sunt de multe ori rai si de aceea sunt
atat de nefericiti.
acestia sunt oamenii din poezia
mea.