Microroman sau macropoezie despre viata lui George

Partea a II-a

Nu avea o iubită chiar dacă tatăl său avea una. Lui îi repungna ideea de a avea o mamă la fel de tânără ca şi el şi de aceea fugea de femei. Tatăl său, în schimb, era mulţumit cu situaţia actuală; era fericit că a găsit o femeie care poate să treacă peste handicapul său fizic şi care să ştie să facă cartofi pai cu checiap.
George dorea să fie bucătar. Era pasionat de bucătărie, îşi petrecea toată ziua acolo. O folosea, de fapt, şi pe post de baie şi dormitor. Bucătăria era camera lui George. Îi plăcea să audă cum cuplează frigiderul, cum i se aprinde beculeţul la deschidere; îi plăceau furculiţele pe care le folosea pe post de linguri, dar cel mai mult îl pasiona sertarul cu polonice. Cu ele bea apă, tot cu ele se juca în nisip. Chiar dacă era la o vârstă avansată, George făcea o mare pasiune pentru joaca în nisip. Conform teoriei lui, totul este 50 % apă şi 50 % nisip, ideea este să ştii cum să amesteci ca să-şi iasă reţeta.
George obişnuia să o privească pe Ana, iubita tatălui său, cum face supă de tăiţe şi se excita de fiecare dată când aceasta amesteca cu polonicul. Ca şi cum acesta ar fi o extensie a propriului penis, una tot materială (dar din alt material). Ca să se liniştească îşi număra din nou, repede, degetele şi când ajungea la doisprezecelea deja nu mai era în febra sexului. Părăsea atunci bucătăria trântind uşa de la ieşire sau de la intrare, iscând şocuri seismice în toată casa. Nu ştia că, în urmă cu 25 de ani aceleaşi şocuri s-au simţit în apropierea oraşului Sankt Petersburg la lansarea ruşilor în spaţiu.
Când se sătura de polonice (asta când era foarte deprimat), obişnuia să bea. Şi îşi cumpăra doar apă scumpă: Evian sau alte cele, pe care le amesteca cu două linguri de zahăr şi una de mărar. După două guri, simţea un tremurat în tot corpul şi de cele mai multe ori leşina şi se trezea doar după câteva zile în bucătărie: pe frigider sau pe aragaz.
După cum am spus, George era la vârsta la care putea să scrie. Şi a început să scrie într-o zi despre frunze, nisip şi polonice, iar mai apoi despre sex. A reiterat prima sa experienţă sexuală cu o colegă de facultate. Şi şi-au amintit amândoi cum a fost. Fiecare despre a lui. Ea i-a spus că nu-şi aminteşte foarte multe, iar George a început să povestească în detaliu. Prima atingere a degetelor unei femei a fost pentru el o experienţă catartică. Atunci a iertat faptul că mama sa l-a părăsit şi că a pierdut un polonic albastru. Ea i-a iertat ejacularea precoce. A uitat de lume, de el, de bucătărie, de restanţe. A uitat şi că sunt lucruri pe care nu le poate uita pentru că nu le-a trăit. A experimentat uitarea prin excelenţă. Uitând totul, din momentul acela a început să-şi facă amintiri noi. Şi prima lui amintire din viaţa sa a început cu: „Avea degete frumoase...”