si n-am inteles de ce trebuie sa stau atat de putin pe canapeaua ta care imi place atat de mult

Poezie scrisa in colaborare cu un prieten bun, Cornel, pe mess (un rand eu unul el).

incearca sa deschizi usa in fata mea, sa ma vezi
pentru ca numai asa putem vorbi despre vreme
deschidem geamurile sa avem o imagine panoramica
asupra a ceea ce nu a existat niciodata inauntru
intreb pe cine nu trebuie cat e ceasul, ne-am inteles
si n-am inteles de ce trebuie sa stau atat de putin pe canapeaua ta care imi place atat de mult
sau putinul asta este tot al tau si vrei sa mi-l dai mie sa-l port cand ne vedem
rar, pentru ca tu esti singur si doar mai apoi pasional
trecerile noastre sunt si nu sunt pentru ca nu ne cunoastem, sarim peste politete
ca peste felul intai si zbieram noptile unul in urechea celuilalt
suntem intre sinele trenului, ne salvam de la suicid reciproc
ca sa murim singuri, de batrante sau din greseala