si n-am inteles de ce trebuie sa stau atat de putin pe canapeaua ta care imi place atat de mult

Poezie scrisa in colaborare cu un prieten bun, Cornel, pe mess (un rand eu unul el).

incearca sa deschizi usa in fata mea, sa ma vezi
pentru ca numai asa putem vorbi despre vreme
deschidem geamurile sa avem o imagine panoramica
asupra a ceea ce nu a existat niciodata inauntru
intreb pe cine nu trebuie cat e ceasul, ne-am inteles
si n-am inteles de ce trebuie sa stau atat de putin pe canapeaua ta care imi place atat de mult
sau putinul asta este tot al tau si vrei sa mi-l dai mie sa-l port cand ne vedem
rar, pentru ca tu esti singur si doar mai apoi pasional
trecerile noastre sunt si nu sunt pentru ca nu ne cunoastem, sarim peste politete
ca peste felul intai si zbieram noptile unul in urechea celuilalt
suntem intre sinele trenului, ne salvam de la suicid reciproc
ca sa murim singuri, de batrante sau din greseala

poezia mea despre nimic

"despre lucrurile simple"

i-am promis lui d că am să scriu o poezie despre nimic
acesta are două picioare şi două mâini şi vorbeşte ca un om
nu ştiu exact la ce oră se trezeşte dimineaţa că e mai matinal decât noi toţi
am uitat să zic că vorbeşte mereu şi mult
îl cunosc foarte bine dar nu-mi permit să-l tutuiesc
este un ins de caracter chiar dacă nimeni nu recunoaşte şi se preface că nu-l cunoaşte
ieri era în zorki la o bere şi a sevit un ceai
e greu de înţeles ce gândeşte
e greu de spus pe cine iubeşte
are un penis mic
şi iată, am scris o poezie despre nimic

Amintiri din clasa a IIIa

Unforgetable moments :))

Fata aia plăpândă şi alergică la orice era totuşi cea mai apreciată în clasă, iar mie îmi era greu să înţeleg cum te pot aprecia învăţătorii pentru alergiile tale sau pentru că eşti cu 5 cm mai înalt decât media înălţimii copiilor din clasă. Iar eu eram şi scundă şi grasă şi pe deasupra mai purtam şi nişte ochelari hidoşi.